You are not logged in.

W3aver

Beginner

  • "W3aver" started this thread

Posts: 0

Location: Middle Earth

Occupation: la cafea cu Jack Sparrow

  • Send private message

1

Monday, August 8th 2016, 10:55pm

Iluzia.

Era o seară de
primăvară,ploua neîncetat de trei zile,în mintea mea credeam că deja a venit
potopul,dar asta nu era nimic în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat în acea
zi.



Am venit după o noapte lungă la
muncă,ca de obicei crezând că tu o să fii acasă întâmpinându-mă într-un fel
care mă făcea să uit de toate problemele de la muncă şi de stresul creat de
toate dosarele şi de actele care trebuie completate,aruncate morman pe masa din
biroul meu.Am intrat pe uşă şi mă aşteptam să te zăresc în sufragerie
uitându-te la televizor sau făcându-ţi unghiile,dar nu erai acolo.Te-am căutat
în bucătărie sperând că eşti acolo bându-ţi cafeaua,fiind dimineaţă,dar nici
acolo nu erai.M-am dus în dormitor,poate încă dormeai,dar dormitorul era gol.Din
baie se auzea apa curgând,am alergat repede,dar nici acolo nu erai.Cred că a
fost doar o mică scurgere a ţevilor.M-am dus în dormitor panicându-mă că nu eşti
niciunde şi gândindu-mă că poate am ajuns eu prea târziu acasă şi ai plecat la
muncă în cel mai bun caz,nicidecum nu voiam să mă gândesc la cel mai rău lucru
posibil...apoi m-am aşezat pe pat şi am zărit un bileţel pe noptieră,lângă
sticla aproape goală de whisky.Abia atunci mi-am amintit că acel bileţel mi
l-ai lăsat chiar după ce ai plecat...



Mi-am mai turnat un pahar din acel
whisky să golesc sticla şi am mai citit încă odată ce ai scris...Mâna îmi
tremura şi nicidecum nu puteam să mă abţin fără să citesc cu voce tare:



„Nu am încă idee cum să îţi spun,ştiu
că niciodată nu ţi-au plăcut complicaţiile aşa că nu vreau să mă lungesc prea
mult în ceea ce am de spus şi vreau să trec direct la subiect.Ai simţit
vreodată că nu mai simţi nimic? Da exact,nu mai simţi nimic,asta mi s-a
întâmplat şi mie să nu mai simt nimic pentru tine...”



Vocea îmi tremura cu fiecare rând
citit,dar am decis să mai continui.Cuvintele ei îmi răsunau în minte ca şi o
cascadă.



„...pur şi simplu,vreau un nou
început,nu mai suport nopţile singuratice când tu eşti la muncă,iar eu stau
acasă singură,nu mai suport certurile care nu au niciun sens,pure pe baza
locului tău de muncă.Trebuie să înţelegi că m-am săturat să stau şi să te
aştept ca într-un final să vii acasă şi după un timp să mă ignori mereu sub
pretextul că ai avut o zi grea...”



Vocea mi s-a oprit pur şi simplu şi
nu mai puteam continua.Sângele îmi alerga prin vene cu o viteză de
neimaginat,simţeam cum supărarea şi furia se
amestecau înăuntrul meu...acea zi a fost ziua în care am cedat.Ziua în
care am strigat cât m-au ţinut plămânii tot felul de lucruri ştiind că nu mă
aude nimeni,cu scopul de a mă descărca.Am luat acea sticlă goală de whiskey de
pe noptieră şi am aruncat-o în perete.Pe jos erau numai cioburi.M-am întins în
pat să dorm câteva ore,fiind şi obosit de la muncă...a fost o zi grea.



După asta au mai urmat multe zile
grele...nici nu mai ştiu de cât timp ai plecat,dar mereu când veneam de la
muncă aveam gândul că te voi găsi în casă,întâmpinându-mă în acel fel,dar
imediat ce intram pe uşă mă trezeam la realitate intrând în aceeaşi casă
mare,goală şi rece.Altă zi de lucru,altă zi petrecută singur în casă.



Mai puţin şi îmi pierdeam minţile,am
decis să mai ies seara prin oraş să mă limpezesc puţin.Priveam luminile
oraşului pe străzile ude ale oraşului în care stăteam şi aveam un loc al meu
unde mergeam să mă relaxez.Era barul vărului meu.Mai veneam aici ocazional când
voiam să mai aud ce se întâmplă prin lume şi să mă mai detaşez de la rutina de
zi cu zi.



Îl salut pe barman,care apoi mă
întreabă ce doresc,iar eu îi cer,pe un ton sec,whisky-ul meu preferat.După ce
mi l-a adus,iau o gură apoi îmi întorc puţin capul să văd cine a mai venit şi
chiar dacă nu voiam auzeam toate bârfele spuse şi nespuse din acel local.Am mai
comandat un pahar,am luat din nou acea primă gură.Chiar când am început să cred
că totul o să îmi fie mai bine,am auzit uşa barului că se deschide,nu ştiam
dacă intră sau iese cineva.Apoi am simţit un miros de parfum mai deosebit care
trece prin spatele meu...nu am mai simţit acel miros de multă vreme...şi parcă,prin
minune toate amintirile mi-au revenit ca un fulger prin faţa ochilor,eram sigur
că ea era şi am decis să-mi întorc capul să mă conving.M-am întors încet
sperând că o să o văd,dar am fost dezamăgit...se pare că era doar o femeie cu
gusturi bune în parfumuri.



Fiind puţin derutat de ceea ce s-a
întâmplat în bar,am plătit nota pentru cele două pahare şi am decis să iau
puţin aer curat să îmi limpezesc gândurile.M-am ridicat de pe scaun,am lăsat
banii pe tejghea şi am plecat încet,nu am mai spus niciun „la revedere”,doar am
plecat.Am deschis uşa de la bar cu gândul să ies afară,neuitându-mă dacă trece
cineva,m-am izbit într-o femeie,care se pare că şi-a vărsat cafeaua pe ea din
cauza neatenţiei mele.Mi-am scos batista cu tendinţa de a i-o da-o să se şteargă
pe haine.Nu puteam să-mi ridic privirea datorită îngândurării mele,dar am
auzit-o că mi-a spus pe nume.M-am uitat puţin la ea,acei ochi ai ei,părul
lung,forma feţei...nu puteam să cred peste cine am dat...Nu am scos niciun
cuvânt şi am plecat datorită agitaţiei pe care am început să o simt.M-am
îndreptat direct spre casă,iar pe drum,nu puteam să nu mă gândesc la această
întâmplare.Ajuns acasă am urcat direct către dormitor şi m-am întins în pat
sperând că o să adorm şi că atunci când mă voi trezi,să cred că totul a fost
doar un vis.



Ei bine, sper că v-a plăcut această scriere, o ţineam de mult în calculator şi am decis să o fac publică cu voi. Îmi cer scuze pentru tilu, poate nu îndeplineşte cerinţele regulilor, dar chiar nu am idei de titlul pentru creeaţile mele.

Similar threads